Rugăciunea lui Iisus

Rugăciunea lui Iisus, numită şi Rugăciunea Inimii sau Rugăciunea Minţii, este o rugăciune scurtă, simplă care a fost folosită, predată şi comentată pe scară largă de-a lungul veacurilor de Creştinismul răsăritean. Forma exactă a rugăciunii s-a modificat adeseori între forma cea mai scurtă, cum este "Doamne, miluieşte-mă" şi forma extinsă: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul." Formele cele mai folosite la Muntele Athos sunt "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine" şi "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă" . Rugăciunea aceasta este folosită îndeosebi în practica spirituală cunoscută sub numele de isihasm.

Pentru ortodocşi este una dintre cele mai profunde şi mistice rugăciuni, dar ea este şi foarte practică, deoarece prin scurtimea şi repetarea ei ordonează mintea şi o ţine mai uşor în rugăciune; este adesea repetată atât de mult cât poate fiecare ca parte componentă a exerciţiului ascetic personal. Există unele texte Romano-Catolice despre acest subiect, dar folosirea ei nu a atins niciodată cinstea, popularitatea şi înţelesurile de care se bucură în Biserica Răsăritului. Există însă o variantă mult mai elaborată, cunoscută unor romano-catolici sub acelaşi nume: "O, Iisuse al meu, iartă-ne nouă păcatele, mântuieşte-ne de focul iadului, şi du-ne sufletele în rai, în special ale celor care au mai multă nevoie de mila Ta".

Cel mai bine este explicată rugăciunea aceasta prin parabola Vameşului şi Fariseului; în care fariseul demonstrează cum nu trebuie făcută rugăciunea, exclamând: "Îţi mulţumesc Doamne că nu sunt ca vameşul acesta.", în timp ce vameşul, în smerenia sa, se roagă corect: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul" (sau: "Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului" - Luca 18:10-14). Şi aşa cum este scris în Evanghelii, Petru a strigat în timp ce se scufunda în apa mării: "Doamne, scapă-mă" Matei 14:30 [1]).

În tradiţia ortodoxă rugăciunea este spusă repetat, la început cu voce, mai târziu cu voce joasă sau în minte, adesea cu ajutorul unui şirag de mătănii. Poate fi însoţită de metanii şi de semnul crucii. În această formă este utilizată ca mijloc de dobândire a căinţei şi ca mijloc de dobândire a smereniei; de aceea adeseori este adăugat cuvântul "păcătosul" deoarece atunci când omul stă la rugăciune în faţa lui Dumnezeu nu este alt păcătos în afara celui care se roagă.

• Monahii au adesea secvenţe lungi de rugăciune, spunând-o de mii de ori (minute sau ore în şir) noaptea ca parte componentă a programului lor, şi cu ajutorul unui părinte duhovnicesc experimentat ca îndrumător; ultimul scop al practicantului este să-şi "interiorizeze" rugăciunea, astfel încât această să fie neîncetată, împlinind astfel cuvântul Sfântului Pavel din scrisoarea către Tesalonicieni: "rugaţi-vă neîncetat" (Tesalonicieni I 5:17). Folosirea Rugăciunii lui Iisus în acest fel este subiectul unei cărţi ruseşti clasice: Pelerinul Rus. Pentru mulţi practicanţi, după o vreme, rugăciunea lui Iisus "coboară în inimă", astfel încât aceasta nu mai necesită un efort conştient, ci curge de la sine.

Spovedania

Spovedania este Taina prin care Dumnezeu iarta, prin preotul duhovnic, pacatele crestinilor care se caiesc sincer si le marturisesc în cadrul spovedaniei. Spovedania are o semnificatie complexa:

• pocainta, pentru ca cel ce o primeste trebuie sa regrete în mod sincer pacatele savârsite;
• marturisire crestinul îsi marturiseste pacatele în fata preotului;
• al doilea botez pentru ca prin ea se spala pacatele ca si prin Taina Botezului;
• iertare pentru ca prin aceasta Taina se dezleaga pacatosul de legatura pacatelor;
• împacare, pentru ca ea ne împaca cu Dumnezeu.

Intrebari si raspunsuri legate de spovedanie

1.- Cine are dreptul de a spovedi?

Numai episcopii si preotii au puterea si dreptul de a dezlega de pacate.

2.- Când sa ne spovedim?

Spovedania nu este neaparat legata de termene. Se poate merge la spovedanie de cite ori consideram necesar sa o facem. Porunca a patra a Bisericii ne cere sa ne marturisim pacatele de patru ori pe an, adica în posturile Pastelor, Craciunului, al Sfintei Marii si al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Orice credincios are îndatoria sa se spovedeasca cel putin o data pe an.

3.- Cine trebuie sa se spovedeasca?

Toti credinciosii trebuie sa se spovedeasca. Bolnavii, mai ales, trebuie sa se îngrijeasca sa se spovedeasca si sa se împartaseasca pentru ca eventualul sfârsit sa nu-i prinda fara a fi spovediti si împartasiti.

4.- Cum trebuie sa ne spovedim?

Spovedania (marturisirea) pacatelor trebuie facuta prin viu grai, în fata preotului-duhovnic si trebuie sa fie:

• completa, adica sa cuprinda toate pacatele savârsite de la ultima spovedanie de care suntem constienti;
• sincera si facuta de bunavoie;
• secreta, adica fara alti martori;
• cu umilinta, cu parere de rau, si cu dorinta sincera de a nu le mai repeta.

5.- Ce este canonul (epitimia) de spovedanie?

Canonul de spovedanie sau epitimia (certarea) este mijlocul de pocainta rânduit de Biserica, prin care preotul-duhovnic cere penitentului sa faca rugaciuni, metanii, frecventarea bisericilor, fapte de milostenie, posturi, înfrânari de la anumite fapte sau mâncaruri etc. Cea mai aspra pedeapsa este oprirea de la Sfânta Împartasanie pentru un anumit timp.

6.- Unde se face spovedania?

Spovedania se face în biserica, înaintea icoanei Mântuitorului. Se fac exceptii pentru bolnavii netransportabili, la care preotul este obligat sa se duca pentru a-i spovedi.

7.- In ce consta spovedania?

Preotul spune anumite rugaciuni, care fac parte din ritualul spovedaniei, dupa care urmeaza marturisirea pacatelor de catre penitent. Acesta raspunde la întrebarile preotului-duhovnic sau isi marturiseste singur pacatele. In functie de gravitatea pacatelor, duhovnicul rânduieste canonul (epitimia) pe care cel spovedit trebuie sa-l urmeze.

8.- Spovedania poate fi facuta publica?

Preotul-duhovnic nu are voie, sub nici un motiv, sa faca publice pacatele marturisite de un penitent în scaunul spovedaniei.

9.- Ce sa facem înainte de spovedanie?

Marturisirea pacatelor este recomandat sa se faca dupa o perioada in care cel care doreste sa se pocaiasca a tinut post si s-a rugat.

10.- Care este rezultatul spovedaniei?

Spovedania ne dezleaga de pacate si ne da o noua sansa pe calea virtutii.

Manastirea Voronat

  

Manastirea Voronet este situata in satul cu acelasi nume, la 36 km de Suceava si la numai 4 km de centrul orasului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Stefan cel Mare. Biserica a fost ridicata in anul 1488 in numai patru luni si jumatate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

De mici proportii, cu plan trilobat , avand turla cu bolta moldoveneasca pe naos, biserica face parte dintre putinele monumente de arhitectura religioasa din nordul Moldovei care-si pastreaza in mare masura forma initiala. In anul 1547 mitropolitul Grigre Rosca, var al lui Petru Rares a initiat adaugirea unui pridvor inchis, pentru care adopta o solutie nemai intalnita pana la el, in cadrul careia arhitectura este vizibil subordonata decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fara o deschidere, precum si pictarea zidurilor exterioare, din temelie pana in streasina, lucrari ce au dat constructiei o mare stralucire.

Pictura interioara a bisericii dateaza in cea mai mare parte din timpul lui Stefan cel Mare. In scenele din altar si din naos artistul a urmarit sa redea indeosebi sensul teologal al maginilor realizand un ansamblu solemn dar cu vadit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atentia mai ales: " Cina cea de taina", "Impartasirea apostolilor", "Spalarea picioarelor",(in altar), "ciclul patimilor" si tabloul votiv al domnitorului Stefan cel Mare (in naos).

Pictura interioara a bisericii dateaza in cea mai mare parte din timpul lui Stefan cel Mare. In scenele din altar si din naos artistul a urmarit sa redea indeosebi sensul teologal al maginilor realizand un ansamblu solemn dar cu vadit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atentia mai ales: " Cina cea de taina", "Impartasirea apostolilor", "Spalarea picioarelor",(in altar), "ciclul patimilor" si tabloul votiv al domnitorului Stefan cel Mare (in naos).

Pictura exterioara a Voronetului datand din timpul domniei lui Petru Rares este realizata la un inalt nivel artistic, fiind socotita drept cel mai reusit ansamblu al artei feudale moldovenesti. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viata, insufletite, firesti. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii inconjuratoare si in care predomina verdele si albastrul, prin compozitia larg desfasurata a diferilor scene.

Fatada de vest, cu impresionanta scena a Judecatii de Apoi, este alcatuita compozitional pe patru registre. In partea superioara se afla Dumnezeu Tatal, registrul al doilea cuprinde scena Deisis incadrata de apostoli asezati pe scaune. De la picioarele Mintuitorului porneste un riu de foc in care pacatosii isi afla chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfintului Duh simbolizat in forma unui porumbel, Sfinta Evanghelie si Protoparintii neamului romanesc- avind spre nord un grup de credinciosi calauziti de Sfintul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredinciosi care primesc dojana lui Moise. In registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpana care cintareste faptele bune si pe cele rele, lupta dintre ingeri si demoni pentru suflete; in zona de nord raiul, iar in cea de sud iadul.

O nota caracteristica a acestor fresce o constituie si bogata imaginatie creatoare a realizatorilor ei care introduc in compozite elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care sufla din buciume, instrumente specifice pastorilor de munte). In interiorul bisericii retin atentia jilturile si stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilt domnesc, o adevarata capodopera a sculpturii in lemn), mormantul mitropolitului Grigore Rosca, din pridvor, mormantul sihastrului Daniil, care a trait in apropiere de manastirea Voronet, din pronaos.